Băile Tușnad este situată în Depresiunea Ciucului. Depresiunea din Ținutul Secuiesc, înconjurată de Carpații Orientali este la o altitudine medie de 650 m. Se găsește în județul Harghita, între Munții Harghita și Munții Ciucului. Orientarea depresiunii este nord-sud, lungimea de 60 km, lățimea de 10 km și este tăiată în două de către râul Olt. Se pot distinge trei părți: Ciucul Inferior, Ciucul Mijlociu și Ciucul de Sus. Accesul în depresiune se poate face dinspre Odorheiu Secuiesc prin Pasul Vlăhița, dinspre Gheorgheni prin Pasul Izvorul Mureșului, dinspre Valea Trotușului prin Pasul Ghimeș-Palanca, dinspre Bazinul Casin prin Pasul Nyerges, iar dinspre Trei Scaune prin Cheile Oltului de la Băile Tușnad.

În Cheile Oltului, printre brazii seculari, sub Piatra Șoimilor se găsește mândria Țării Ciucului, localitatea cu un trecut de abia un secol și jumătate, Băile Tușnad. Această stațiune balneară secuiască de renume mondial este localitatea cea mai sudică a județului Harghita. Fondarea orașului este datată la 1842. Vindecarea ca prin minune a unui tânăr păstor a atras atenția asupra localității. Ca urmare a acestei vindecări au început să vină aici din ce în ce mai mulți oameni. Élthes Lajos, originar din Tușnad, a văzut oportunitățile oferite de caracteristicile naturale ale zonei și în 1845, împreună mai mulți colegi proprietari a fondat o societate pe acțiuni, luând în chirie suprafața de la cei patru proprietari – Tușnad, Lăzarea, Vrabia și Cozmeni. Societatea începe să construiască stațiunea balneară cunoscută astăzi ca Băile Tușnad. Ca urmare a investițiilor, au răsărit ca ciupercile după ploaie hanurile și vilele din ce în ce mai frumoase.

Soarta stațiunii balneare prospere a fost pecetluită de luptele din 1848-49 și răzbunarea oamenilor locului, care după încetarea luptelor au incendiat orașul, deoarece erau supărați că le-au fost luate apele minerale și posibilitățile de îmbăiere gratuită. În 1852 împăratul Franz Joseph a dispus reconstruirea localității. Acționarii au construit noi hanuri și vile în stil elvețian. În anii 1880 Băile Tușnad a devenit o stațiune balneară înfloritoare, dispunând de un centru balnear modern și două bazine.

Primul război mondial a pus capăt dezvoltării, dar din 1920 au fost construite terenuri de sport, locuri de tratament, iar Lacul Ciucaș a fost transformat în ștrand, iar pe malul acestuia a fost înființat un centru de recreere. Dezvoltarea cu pași repezi a fost oprită de către cel de-al doilea război mondial, iar soarta i-a fost pecetluită definitiv de naționalizare. Clădirile extraordinare, de nivel internațional ajunse pe mâna statului, au fost sortite pieririi. Din 1970 au fost efectuate investiții majore în stațiunea balneară, s-au construit trei hoteluri, un centru de tratament balnear, tabere pentru copii, devenind astfel cel mai important loc de agrement al sindicatelor de stat. În 1986 a primit rangul de oraș, dar după schimbarea de regim din 1989 a dispărut interesul pentru micul oraș balnear, iar în lipsa turiștilor a început să se degradeze. Începând cu anii 2000 a demarat o dezvoltare lentă. Au fost restaurate și modernizate clădirile, ca să corespundă necesităților zilelor noastre. A fost construită o sală de sport și o pârtie de schi, iar în 2013 a fost construit un Centru Wellness cu apă termală.

Caracteristicile naturale ale Băilor Tușnad înseamnă astăzi o imensă valoare. Izvoarele de ape minerale, mofetele oferă leacuri eficiente pentru nenumărate boli.

Pe cele cinci cărări de drumeție care pornesc din localitate pe poate ajunge la următoarele atracții turistice: Lacul Sfânta Ana, Tinovul Mohoș, Piatra Șoimilor, Vârful Pilisca Mare, Vârful Cetății, Dealul Ludmilla. Izvoarele acestei localități situate la o altitudine 651 metri sunt renumite pe bună dreptate.

Universitatea de Vară de la Bálványos, devenită renumită sub numele de ”Tusványos” este organizată aici începând cu anul 1997. Acesta este cel mai mare eveniment din epoca modernă a orășelului.

În prezent din cei 1800 de locuitori ai orașului 1700 sunt maghiari și 100 români.